Portul popular

Portul locuitorilordin Boteni se incadreaza in asa-zisul port carpatic, cu fota, cioareci si camasa ce se poarta pe deasupra cioarecilor. Zona muscelelor influenteaza puternic portul popular, Botenii intrand in categoria satelor de mocani – fireste in comparatie mai ales cu locuitorii care traiesc in satele din sudul judetului: Hirtiesti, Vulturesti, Davidesti etc. Pana de curand (1944), majoritatea pieselor de imbracaminte erau facute din lana de oaie, din panza de canepa si bumbac si lucrate in casa.

Se purta caciula de doua forme:tuguiate (li se spune si tugluiate) si batute sau rotunde. Mai ales tinerii purtau caciuli tuguiate, pe cand cei batrani rotunde. Aceste doua forme de caciuli se pot observa pana tarziu. Caciula era facuta din 2-3 harsii de miel. Se prefera harsia cu lana creata. Vara sunt folosite palarii de fetru. Caciulile erau confectionate de cojocari, care faceau si pieptare, dar si cojoace. Iarna se purta cojoc din piele de oaie. Acestea se deosebeau intre ele: unele erau mai scurte, de talie mijlocie, altele lungi “pana-n pamant” sau “calcaie”. Femeile nu purtau decat foarte rar cojoc. Purtau, in schimb, keptar, caruia i se mai spunea si keptaruta. Cu exceptia verii, se purta frecvent mintean de lana.

Toamna si primavara se purta zeghioi, un fel de mintean simplu, neimblanit, din lana tesuta si dat la piua, de culoare neagra sauseina (laie). Acesta era purtat in zilele de lucru, pe cand in zilele de sarbatoare se imbraca minteanul. De aceea, zeghioaile n-aveau fireturi (sireturi), ca element decorativ, precum avea minteanul. Mai exista o deosebire: pe cand zeghioiul era croit si cusut de gospodina, in casa, minteanul era lucrat la croitor. El era mai trainic, mai calduros, fiind pe deasupra si imblanit. Barbatul purta cioareci din lana alba, toarsa, tesuta si data la piua, cusuti stramt pe picior, cum se pot vedea si pe Columna lui Traian. Camasa, nebagata in pantaloni, se incingea cu o curea (chimir). In chimir se tineau amnarul, iasca si tutunul, dar si banii de argint. Camasa se purta incretita la spate.

In picioare se incaltau opinci, diferite ca forma: ciobanesti, cu sabac si obisnuite, confectionate din piele de vita sau de porc, unele cu talpa groasa. Opinca se lega pe picior cu nojite facute din par de cal si mai rar din lana toarsa. In Boteni, barbatii nu purtau, precum cei de la vale, bete sau brau.m Bete purtau numai flacaii in zi de sarbatoare. Brau rosu purtau femeile mai batrane, ca se le protejeze mijlocul. Peste mintean se imbraca o vesta, numita murea, lucrata tot din lana, din acelasi material ca si minteanul. Direct pe piele era imbracata camasa, tesuta din bumbac si ale carei maneci erau largi. In comparatie cu barbatul femeia era imbracata mai cochet. Piesele de imbracaminte mai importante la femei erau ia si fota. Cat priveste terminologia, mansetele se numesc si pumnasi sau fodori; o ie are doua cipage – la piept si la spate – , iar la guler obinzica cu baieri de ata. Ia este cusuta cu ata si poate fi stransa in cheita. Portul difera si in functie de varsta, nu numai de sex. Fetele se purtau cu capul descoperit: cand stateau acasa parul “era facut moate”, iar cand ieseau la hora, parul era facut “pleata”, adica era impletit intr-o coada mare, lasata pe spate si si terminata cu o pangkica colorata, numita top.. De cum se marita fata, se raresc fotele cu flori prea incarcate. Culorile aprinse incep incetul cu incetul sa se stinga. Femeia in puterea varstei este impodobita cu marama, piesa de port ce-i confera nu numai un statut social precis, ci si o infatisare deosebita. Femeia maritata isi acopera capul si cu barisi ori numai cu tistimel, dar acum este imbrobodita ca nevestele, la spate. Se poarta si broboada. Atat fetele, cat si femeile tinere purtau la gat salbe compuse din mahmudele si galbeni. De retinut ca a disparut si piesa de port numita malotea, purtata altadata de femeile mai bogate.

Pana la inceputul primului razboi mondial, fetele din Boteni ieseau la hora cu opinci noi, lucrate ingrijit. Mai tarziu, moda a impus gheata cu tocul inalt, adoptandu-se in acelasi timp si murele depostav, impestritate, cumparate de-a gat de prin targuri. Ca piese deport destinate zilelor de sarbatoare raman doar ia, fota si marama. In sat s-a purtat si gluga, asa cum s-a purtat si se mai poarta pe alocuri desagii. Gluga era facuta din stofa de lana alba,  tesuta in casa, din care se faceau si cioarecii. Staruim asupra glugii ca piesa de port deoarece aceasta este foarte veche. Ea se observa si pe Columna lui Traian. Cel din urma cetatean din Boteni care mai purta gluga inainte de cel de-al doilea razboi mondial a fost N. Stefanescu – “tata Fane” – cum ii zicea lumea.

Ca si gluga, intre alte piese de port-anexa, am amintit si desagii, facuti din lana de oaie turcana, aspra, sau din par de capra. In ei se transportau greutati, fiind folositi de om trecuti peste umar sau pe cal. Si ei au disparut. Tivilichia este tot o scurteica, insa fara maneci, imblanita cu cacom, blana de jder, foarte scumpa, ce se intrebuinta si la mantalele suveranilor purtate la ceremonii. Si la Boteni, ca si la Rucar, Matau etc., femeile tinere purtau palarie barbateasca din plus sau din fetru in zilele de sarbatoare. Dar portul popular descris mai sus este ca si disparut. Noi credem ca portul carpatic corespunde obstei taranesti, oranduirii feudale, dar are radacini si mai adanci, coborand pana in vremea traco-dacilor.