Locuinta traditionala

La constructia locuintelor se utilizeaza lemnul de stejar, cu deosebire righile, barnele grele pe care se sprijina casa cand este asezata pe pivnita sau la temelie, de talpi. Dar in afara de lemnul gros, de stejar, se utilizeaza si lemnul de ulm, fag, brad, acesta din urma mai ales la ferestre si dusumele. Intr-o faza de inceput era folosita si impletitura de nuiele, gradelele la tavan si pereti. Pana si prima scoala din satul Boteni a fost lucrata din gradele. Construirea peretilor si a tavanului din impletitura de nuiele constituie o prima faza de evolutie a locuintei la Boteni, care dureaza pana spre sfarsitul veacului al XVIII-lea. Nu credem ca in satul Boteni sa fi existat bordeiul ca locuinta, deoarece satul se situa intr-o regiune de deal cu mult lemn si piatra. Intre materialele de constructie incepe a se utiliza din ce in ce mai mult mortarul de var, inlocuind pamantul sustinut de gradele. Nu departe de Boteni exista cariera de piatra de var de la Mateias.

cariera de piatra

In a doua faza de evolutie a locuintei exista tendinta de a se ridica locuinta tot mai mult deasupra pamantului, fiind construita pe pivnita. Ridicarea casei pe pivnita inseamna un progres atat material, cat si spiritual. Locuinta cladita la suprafata pamantului are o fundatie simpla, cu piatra putina, cu adancime destul de redusa. Acest tip de locuinta avea doua incaperi: camera de la intrare, un fel de tinda in care se afla vatra focului pentru incalzit si pregatit hrana, cu cosul piramidal, si “camera curata”. Tehnica de constructie in barne, sub forma de cleste, era folosita in oranduirea feudala in zonele de deal si de munte. La Boteni, in perioda anilor 1928-1929 se mai pastra o singura casa construita in acest fel. In faza a doua, tipul de locuinta prezentat supravietuieste.

De asemenea, supravietuieste si cosul piramidal,avind polite pe care erau asezate oale,strachini, opaitul etc. In faza a doua, locuinta se ridica de la pamant, se schimba planul de constructie: de la doua incaperi se trece la trei. Casa vine inaltata pe pivnita: urcand treptele, dai in sala. Din sala dai in tinda, care nu este decat un loc de trecere. Din tinda poti intra, la dreapta, in “casa mare”, la stanga in “casa mica”. “Casa mare” este camera de oaspeti, cu paturi acoperite cu procovite ori plocade din lana de oaie, tesute si date la piua. Spre rasarit, intre ferestre, se afla masa; pe pereti sunt chilimuri, servete alese atarnate de cuie din loc in loc, in chip de funda larg deschisa. La capatul patului se afla lada cu zestre, de tip brsovenesc, teancul cu toale. Si in casa mica sunt paturi acoperite cu aceleasi tesaturi, pe pereti sunt chilimuri, desi nu de acelasi pret. “Casa mica” poate avea soba din caramida cu “masina” cu ochiuri, pe cand cea de musafiri, in general, este o incapere rece. In aceasta faza, casa avea si foisor (in Boteni i se spune pridvor).

De la un capat la altul pivnita formeaza o singura unitate de spatiu; in fata este garliciul pivnitei, spatiul de sub treptele ce urca la sala. Pivnita are doua ferestruici dispuse in crenel, mai largi spre interior si mai inguste in afara. In timp ce corpul casei de sus era lucrat din barne de lemn retezate la capete, peretii pivnitei erau facuti exclusiv din piatra, fapt care atrage dupa sine pastrarea unei temperaturi scazute vara si mai ridicata iarna. In ceea cepriveste acoperisul de sita, acesta era lucrat pe mai multe randuri (pana la 30 de randuri.). Pe langa casa sunt binale: grajdul pentru vite mari, pentru oi (sub grajd), sopronul unde se pastrau butile cu prune pentru fermentat, unde se afla si caruta etc. Prin anii 1970-1975, acest tip de locuinta se mai pastra in sat in cateva exemplare.
Viata in casa
In timpul iernii, frigul ii aduna pe membrii familei sub acelasi acoperis, in casele de jos. In acest caz, camera de dormit devine neincapatoare. Ea poate avea si ferestre fixe nu numai paturi fixe. Oparte din membrii familiei dorm pe jos, in nici un caz barbatul. Camera aceasta avea avantajul ca se facea cald in casa in timp ce se pregateste masa. Seara, dupa ce se ia masa, focul se “ivoalbe”: se acopera cu cenusa, si tine pana dimineata, cand se aprinde din nou. In timpul noptilor lungi de iarna, femeile torceau, teseau. Barbatul era mai putin ocupat. In trecut, camera in care se dormea nu era prea curata, iarna membrii familiei intrau cu zapada, cu noroi de-afara. Primavara, plecau cu totii la munca campului, urmand ca numai seara sa se intoarca, deci numai peste noapte se folosea casa de locuit.

Vara, unii membrii ai familiei dormeau pe-afara, mai ales prin podul cu fan. Cea mai mare parte din timp barbatul era “dus” (plecat) dupa treburi. Mai ales sarbatorile ii adunau pe toti membrii casei la un loc; parte din ei se duceau la biserica pana-n pranz, iar dupa pranz cei tineri mergeau la hora in sat. Dar tipul de locuinta si felul de viata despre care s-a vorbit sunt abandonate cu timpul. Se schimba planul casei: alte materiale de constructie, alt mobilier, alta infatisare are casa astazi. Este vorba de un nou stadiu de evolutie a locuintei la Boteni. In locul lemnului apare caramida. Sporeste numarul caselor de caramida, scade numarul caselor acoperite cu tabla, in timp ce creste numarul celor acoperite cu tigla. Spatiul de locuit se compune din 2-3 camere, bucatarie, camara si, in ultimul timp, camera de baie. Unele dintre locuintele nou construite au opt si chiar zece camere. Ele sunt prevazute cu holuri, impartite dupa un plan judicios. Cu un cuvant, locuinta se modernizeaza.