Documente scrise

Satul Boteni din fostul judet Muscel apare pentru prima data intr-un document din 28 iunie 1512, cu ocazia unei delimitari a satului Hartiesti – sat manastiresc – cand, intre martori sunt citati Dan si Sarbul din Neagomiresti si din Boteni. Este prima data mentionat satul Boteni.
Dupa 21 de ani, in 1533, intr-un document, pe langa alte marturii din alte sate invecinate: Vulturesti, Voroveni, figureaza si Dragoslav din Boteni.
Ceva mai tarziu, intr-un proces din 1599, iunie 17, intre popa Nan, Manea, Stan – toti megiesi din Valeni – si calugarul Ioasaf de la manastirea Cotlomuz, printre cei sase “boieri martori” din Candesti, Voinesti, Rucar etc. Figureaza “Radul al lui Bunul din Boteni”. Tot astfel, in 1647, pe timpul lui Matei Basarab, inregistram si alti “boieri” hotarnici cu ocazia delimitarii mosiei Voinesti-Muscel de Leresti si Manastirea Domneasca din Campulung. Cu aceasta ocazie, la divan apar “patru boieri hotarnici” “pe ravase domnesti”, satul Boteni fiind reprezentat prin Craciun, “boier hotarnic”. In aceeasi categorie trebuie inclus si un alt “logofat”, Vladul din Boteni. In acelasi timp, apar personalitati proeminente in sat, mai ales prin situatia lor economica, dar si ca pozitie sociala, cum ar fi Micu si fii sai. In 1584, Petru Voievod intareste pe Micul peste partea tatalui sau – stapanire contestata de niste nepoti ai sai.
Din aceste familii instarite, unele ajung la anumite situatii social-culturale insemnate, cum este cazul cu “popa Micu”, scriitor de zapise, pomenit intr-un document din 1674 – preot in Boteni -, socotit de Ion Rautescu drept un precursor al tuturor preotilor din acest sat. Toate aceste date intaresc supozitia ca anterior secolului al XVI-lea, cand apare documentar satul Boteni, aici puteau fi inregistrate comunitati importante, pe care nu le putem insa identifica din lipsa de documente.
De altfel, din acest sat se va ridica si un pretendent la tronul Tarii Romanesti. In cazul amintit este vorba despre Oprea Gaina Voievod, care este privit de Nicolae Iorga ca o “figura ciudata”. Despre acesta se stie prea putin pana in prezent. Confiscarea averii lui are loc intre anii 1567-1577 si se datoreste stramosului lui Alexandru Voievod, fiul lui Radu Voda Mihnea, deci nu la data redactarii documentului (1625).
De altfel, satul Boteni-Muscelmai cunoaste si un alt reprezentant de vaza, cu rang boieresc, ce a jucat un anumit rol in istoria Tarii Romanesti – vel vistiernicul Parvu Vladescu, dregator care se gasea in stransa legatura cu Matei Voievod Basarab, de la acre primeste si mosii. Satul Boteni-Muscel inregistreaza in secolul al XVI-lea noi posibilitati de informatie. In anul 1931, la Boteni s-a descoperit un tezaur monetar in punctul Balabani, unde oamenii sapand pe holda au dat de o oala plina cu monede. Cele mai multe dintre aceste monede sunt din timpul celor trei Sigismunzi, regi ai Poloniei. In secolul al XVII-lea unele documente din acest timp impun prin continutul lor, aratand in adancime sensuri importante din punct de vedere al structurii sociale. La 3 mai 1667 (7175), in timpul lui Radu Leon Voievod, sunt luati pe “ravase domnesti”, adica prin dispozitii scrise (domnesti), sase “boieri” printre care si Dragomir din Boteni, ca sa adevereasca pentru anumite parti de mosie din Bogatesti si Boteni. La 1630, in pricina de proprietate dintre Zaharia si Vladul din Boteni, ca marturie stau popa Badea, Alaman si Radu Tutea, toti din Boteni. Intr-un alt document (din 1645) se arata ca Stoica, Dragomir si Micul stapanesc in Carpatii Fagarasului de Miazazi muntele Boteanu, cel Mare si cel Mic, dar ca in urma evenimentelor, acestia sunt nevoiti sa-si vanda muntii unui anume Serb (Bastea) din Rucar, cu pretul de 1100 aspri, bani gata. Dintr-un document din 1674 aflam ca si alti locuitori din Boteni aveau drepturi in muntele Boteanu. Din punct de vedere social-economic, satul Boteni nu poate fi imaginat global, ci diferentiat, cele doua categorii sociale: cnezi-megiesi (mosneni) si “rumani” isi fac aparitia in documente pe masura ce ne apropiem de sfarsitul oranduirii feudale, cand se contureaza mai bine antagonismul dintre ele si apar stari de lucruri ce se manifesta mocnit.
“Rumanii” apar in Boteni prima data intr-un document din anul 1577, cand Mihnea Voievod intareste stapanirea lui Negre peste partile de mosie ale tatane-sau din mai multe sate, intre care din Neagomiresti, inclusiv un “ruman”, anume Vladul, peste partea de mosie din Boteni, inclusiv doi “rumani”: Ivan si Stan. Ce procent de “rumanie” va fi existat intre locuitorii din Boteni in acel timp este greu de spus.
Secolul al XVIII-lea
In acest secol, satul Boteni cunoaste o crestere a populatiei prin aport din afara, prin adaugirea ungurenilor, ceea ce duce la o denumire noua a satului: “Boteni Pamanteni” si “Boteni Ungureni”.
In ceea ce priveste structura societatii la jumatatea secolului al XVIII-lea, este atestata existenta in Boteni a trei tipuri de proprietati: una obsteasca-megieseasca, una boiereasca, reprezentata prin partea stapanita de urmasii lui Neagoe Logofat, si o proprietate individuala, a unor tarani iesiti din obste, care-si pot instraina ocina. Este de retinut, in acelasi timp, si filierde stapanire in decursul vremii a unor mosii, ca in cazul lui Neagoe Logofat, care trece de la urmasi, prin cumparare, la alti obsteni. Conflictul intre rumani si marii proprietari ai vremii, stapanii lor, reizbucneste cu oarecari intermitente. Aceasta era starea de lucruri sub raportul rumaniei la Boetni, in secolul al XVIII-lea. Locul acestora il va lua, in secolul urmator,clacasii, ce vor fi siliti sa plateasca dijma stapanilor de mosie. Tot in aceeasi perioada mai intervine un eveniment: asezarea ungurenilor in Boteni (dupa 1700). Este vorba de populatia fugita din Transilvania din cauza persecutiilor, pe de o parte religioase – prin trecerea la catolicism (1700) -, pe de alta parte datorate framaintarilor de ordin social-politic: rascoala lui Horia, Closca si Crisan (1784-1785), care are ca motiv principal starea de iobagie in care traia cea mai mare parte din populatia romaneasca din Transilvania. Tot in secolul al XVIII-lea este de amintit disparitia satului Neagomiresti, de la limita de nord a comunei Boteni, care va fi inglobat, cel putin ca suprafata de teren, Botenilor, mai ales Neagomirestii de Jos, care si-a avut centrul de gravitatie pe locul numit “Siliste”.
Secolul al XIX-lea – prima jumatate a secolului al XX-lea
Cu secolul al XIX-lea intram de-a binele intr-o oranduire noua, capitalista. Relatiile de productie de tip capitalist patrund acum si la sate. Cele anterioare, de tip feudal, vor continua sub alte forme. Alte raporturi, alta fata a satului se anunta: proprietateaprivata se defineste din ce in ce mai mult, goana dupa profit creste. Din documentele pe care le detinem rezulta ca totul graviteaza in jurul aprarii si acapararii de pamant. Cu timpul, proprietatea mosneneasca este tot mai amenintata de noile relatii bazate pe profit.In prima jumatate a secolului al XIX-lea baza de subsistenta a mosnenilor, pamantul, se afla inca in lupta cu unii factori ce o slabesc: birul greu, imprumutul cu dobanda, acapararea sub diferite forme de catre anumiti imputerniciti – intre care si straini de sat – a loturilor mosnenesti. Se constata acum un inceput de decadere a proprietatii.