Documente istorice nescrise

La Boteni, in patru puncte deosebite situate pe partea stanga a Argeselului, pe doua vai secundare, s-au descoperit intamplator cateva toporase de piatra slefuita din neoliticul tarziu (1900-1700 i.e.n). Ciocanul-toporas grano-dioritic, cu pigmenti, avand urme de perforare la partea de sus, este rupt in doua, cam pe la mijloc, de unde se inmanuseaza. Totusi, valea apropiata si izolarea punctului in care s-a gasit atesta urme de viata preistorica in zona de azi a comunei Boteni.

Toate aceste puncte unde s-au gasit aceste toporase sunt laturalnice vaii mai mari a Argeselului, ceea ce ne indeamna sa credem ca mici cete razlete de oameni din epoca neolitica vor fi vietuit prin aceste parti, lucru de altfel de asteptat din moment ce nu departe de Boteni, la Cetateni, alt sat din Muscel, s-a descoperit o intreaga asezare apartinand aceleiasi epoci.
S-a spus ca denumirile de locuri sunt ferestre prin care te poti uita la mari departari. Se observa cum omul a cautat un punct de reper in spatiul sau limitat geografic, de care era legat prin interes: acel perpetuu raport dialectic dintre om si natura.
Asa cum am aratat, relieful satului Boteni este relativ variat. Aceasta se reflecta in toponimie destul de clar: suprafete netede – de fapt, terase ale Argeselului -, acele campuseturi care atrag pe om prin posibilitatile lor de trai si de asezare, ori acele ridicaturi usoare, in panta, ce pot fi folosite de om chiar ca asezare, cum este Camsorul, formand chiar o parte importanta a satului, pe unde “fratia Popestilor” a gasit loc prielnic de locuire.
Cat priveste Argeselul, adica “Argesul cel mic”, de la extremitatea de nord-est a judetului de astazi, acesta formeaza axa naturala catre care se inclina formele de relief ale intregului cuprins in care se gaseste satul. Este elementul dinamic; catre el converg, in cea mai mare parte, formele de relief din care este alcatuit satul Boteni. Argeselul ofera, in primul rand, drumul de acces; in realitate,  Argeselul nu este propriu-zis un rau (decat in cazul in care vine mare), ci o garla, care este ceva mai mare decat o vale sau valcea. Din punct de vedere etimologic, :Argeselul” este o forma diminutivala de la Arges. Avem de-a face, la origine, cu un radical arg, “alb”, caracteristic regiunilor in care au trait tracii sau neamurile tracice (frigieni, armeni), precum sustine Vasile Parvan. Pentru N. Dragan (1933), Argesul muntean ar fi mai degraba cuman decat peceneg, insemnand, la origine, aris, aryis, ridicatura, inaltime de teren, nume de apa si lac.

muzeu

Cu a doua categorie de denumiri de locuri intram si mai adanc in viata satului.Acestea il aduc pe om in prim plan. Sa incepem cu denumirea Boteni. Cine ar putea afirma, in stadiul cunostintelor noastre de azi, ca primii locuitori din Boteni si-au avut originea in Transilvania, ca am fi in prezenta unei descalecari? Afirmatii conjencturale se pot face, dar afirmatii sustinute documentar-stiintific, nu.
S-au mai facut si alte apropieri: intre muntele Boteanu si satul Boteni, unii crezand ca satul si-ar fi luat numele de la acel munte. Este cu mult mai probabil ca muntele respectiv sa fi luat numele de la sat, de la locuitorii de aici ce stapaneau acel munte, cum de altfel mai sunt de parere si alti cercetatori (S. Dragomir si S. Belu, 1965).

Denumirea Boteni poate fi explicata si pe alta cale. Intr-adevar, anterior intemeierii Principatelor Romane isi prelungeste in istorie genul de viata cunoscut sub denumirea de obste taraneasca, gen de viata avand ca legatura intre semeni inrudirea stransa de sange, in frunte cu unul mai destoinic, ce imprima celorlalti ordinea, modul de conducere si de trai, de la care intreaga grupare isi va tragea mai tarziu denumirea. In cazul nostru pare sa fi fost un nume Botea sau Boteanu, iar oamenii gruparii sale restranse s-au numit Boteni, adica urmasii lui. Acestia si-au luat in stapanire teritoriul de asezare – se pare – pri roire, adica prin venirea din alta parte. Locul ales oferea intr-un grad mai mare conditii optime de existenta: in primul rand, apa. Dar nu numai atat: terenul pe care s-au asezat era adapostit contra vantului.

Locul ales ofera apa trebuincioasa, sol fertil, adapost, fundul depresiunii permite loc bun de asezare a vetrei satului, care poate lua in stapanire si parte din versantii mai accesibili locuirii, fie folosindu-se vaile secundare ale Argeselului, ca spre exemplu Valea Grecilor, Gogorasca, Mitulestilor (Baneasa), fie ridicandu-se locuint5ele de-a dreptul in panta, acolo unde aceasta este mai domoala (Campsor, Vartop).
Hotarul satului se contureaza pe masura cresterii populatiei, la inceput fiind cu totul restransa ca numar. Fiecare locuitor isi alatura suprafata de care are navoie, dar si dupa puterile lor, a bratelor de munca, in dauna locului nefolosit, in dauna padurii. Este faza de stapanire, cum se spune “locureasca”, cand 20-30 de familii au inceput sa faca “curaturi”, vitele sa le deplaseze spre o suprafata de teren amenajata pentru acest scop.
Se deseneaza insa de pe acum (secolele al VI-lea – al VII-lea) locuri cultivate cu cereale: orz, ovaz, secara, mei si chiar cu grau, oricat s-ar crede ca terenul nu ar fi prielnic acestuia din urma.

Datorita cresterii vitelor, suprafetele de teren din nord si nord-estul satului sunt rezervate cu deosebire fanetelor. De jur-imprejurul vetrei satului, in afara de “Muscel”, se infiripa locuri ocupate razlet cu pomi: meri, peri, pruni, ciresi, visini.
Stapanirea boiereasca pe mari suprafete, in sud si sud-vest, este atestata documentar. Dar suntem tot in faza cand locul stapanit nu are atat un caracter individual, ci de participare la o munca in devalmasie, cand conducerea obstei – “oamenii buni si batrani” – hotaraste in consens cu “principiile” de baza nascrise ale obstei, in virtutea unor norme respectate din generatie in generatie.
Suntem intr-o vreme cand atotstapanitoare este cultura orala, cand predominant ramane “obiceiul din vechime”, cand viata comunitatilor nu se codifica in scris. Functioneaza, apoi, responsabilitatea colectiva (desugubina) pentru crime si indatoriri fiscale.

Se desfac prin delimitare intre familii – spite de neam – parti intregi din hotar, parti egale, de unde si “umblare pe batrani”, lucru ce conduce la pastrarea caracterului mosnenesc la satului pana tarziu. Ca o consecinta, se delimiteaza in spatiu, de acum si mai ales pana acum, partile de mosie pe numarul tulpinilor, spitelor de neam prin fasii de teren, sfori, funii, ce merg din vatra satului spre est, pana la creasta, adica pana in hotarul cu satul vecin – in est cu Valenii, in vest ci marile mosii boieresti.

Astfel, observam ca dintre tulpinile de familii, cel putin dintre cele de azi, se randuiesc, spatial, dupa cum urmeaza: incepand de la sud spre nord (fasiile de teren fiind orientate vest-est), fratia Popestilor (ce duce prin filiera genealogica-cronologica la o ascendenta de popi). Urmeaza tulpina Badestilor (sau fratia acestora), cu ascendenta probabila pana la un preot Badea (1630). Atat familia sau tulpina Popestilor, cat si a Badestilor si-au mentinut nu numai potentialul biologic-economic cu destula vigoare pana in zilele noastre in acelasi spatiu, ci si cel cultural.
Intre celelalte fratii (spite de neam) ar urma familia Chelcestilor, alcatuind, prin felul cum sunt localizate geografic locuintele si locurile de mostenire ale acestora, o panza neintrerupta din vatra satului si pana sus in Vartop, pana la hotarul despartitor dintre comunele Boteni si Valeni.