Cultura materiala

In comuna Boteni, pana in anul 1944, existau doua categorii de proprietate: mosiereasca si taraneasca, prima caracterizandu-se prin suprafete intinse, acoperite in mare parte cu paduri, cea de-a doua, prin suprafete mici, cultivate in cea mai mare parte. Mosiile erau detinute de cateva familii, restul pamantului fiind parcelat si detinut de fiecare familie in parte. La origine, proprietatea taraneasca a fost devalmase, satul fiind format din mosneni sau mosteni, cum li se mai spunea, alaturi de care s-au asezat, cu timpul, si altii veniti,  mai putin instariti sau chiar lipsiti de pamant, numiti rumani sau clacasi. Marea proprietate era situata distinct de fata de mica proprietate, spre sud – sud-vest. Faptul ca proprietatea mosiereasca in aceasta parte a satului corespundea vadurilor, celor trei mori, denota ca marii proprietari au trecut hotarul natural, prin acapararea micii proprietati mosnenesti, intr-o perioada ce nu poate fi precizata documentar. Cel mai mare trup de mosie boiereasca la Boteni a fost mosia Bolat – Valea lui Topor, proprietatea unui grec, cunoscut documentar in prima jumatate a secolului al XIX-lea, “Gheorghe  Castris, apoi a vandut mosia lui Polizu, “cam francez”.

Polizu avand doua fete, la casatoria lor mosia se imparte in doua. Prima fiica, Ecaterin, cunoscuta in sat sub numele de “coana Titina”, ia in casatorie pe Gheorghe Vladescu, inginer silvic. Mostenirea sa consta din circa 3000 de pogoane. Din aceasta au fost improprietariti, in 1864, “balabanii” – clacasi si romi din Linie (aproximativ 50 de pogoane). Restul a fost vandut la ceilalti tarani, dintre care multi din Valeni (1200 de pogoane). Cealalta fiica a lui Polizu ia in casatorie pe colonelul Maescu, avand ca mostenitor pe Constantin Maescu. Si acesta instraineaza averea  prin vanzare – in loturi mici, pana la 15 pogoane, in 1917. Cel de-al doilea trup de mosie apartinea Elizei Damboviceanu. Mosia ei se afla la “Paraul cu Raci”.

Din aceasta mosie au fost improprietariti, in 1864, ungurenii-clacasi; restul a fost cumparat de Costache Crasan, taran instarit din Barzesti, la origine “boiere de neam”.
Afara de aceste doua mari trupuri de mosie, se mai afla si proprietatea lui I. Bestelei, ce locuia in Campulung. In sfarsit, printre familiile stapanitoare de mosii din Boteni se numara si afmilia Vladescu, descendenta din Parvu Vladescu (secolul al XVII-lea), care-si avea resedinta in Aninoasa si Vladesti. In Boteni locuia doar o ramura a acestora. Trupul de mosie stapanit de Vladesti a fost ultimul care s-a dezmembrat. Petru Poni (1921, 166) mentioneaza pentru Boteni, dupa Catagrafiile din 1820 si din 1831, un numar de 211 razesi. Numarul celor improprietariti potrivit legii din 1864 se ridica la 140 de familii. Tot aici se arata ca in Boteni exista si familii “fara pamant” (25 de familii). Devalmasia, cum s-a aratat, se mentine sub diferite forme pana tarziu. Muscelul, ca rezerva de nutret, a fost si el candva devalmas.
Mai tarziu (1918-1923), examinand tabelele cu persoanele care compun obstea mosnenilor din Boteni cu drepturile asupra padurii Padina Plopului, intocmite pentru “crezamant”, rezulta ca numarul acelor persoane este impresionant: “peste tot, trei sute sasezeci si cinci mosneni ca proprietari, in proportia aratata in dreptul fiecaruia”.
Se observa acum ca cei mai influenti oameni din sat cauta sa acapareze drepturile celorlalti mosneni. Aceasta rezulta si din tabelul autentificat de “Grefa judecatoriei ocolului rural Boteni” din 1921, iulie 19. In dreptul mai multor obsteni se arata: “vandut lui I. Gh. Banica”, notarul satului, care poate fi comparat, sub acest raport, doar cu I. D. Badescu, invatator.
Cu timpul insa se trece la o impartire a pamantului pe familii, individual. Indeosebi marimea si calitatea pamantului stapanit arata aceasta, Boteni-Pamanteni formand “cheagul” satului, reprezentand formatiunea centrala si concentrata a mosnenilor din Boteni ce exercita o stapanire asupra pamantului distincta de a celorlalti sateni, clacasi.
Din Catagrafia din anul 1838 reiese ca satul Boteni se compune din sase categorii social-economice: 1) fara pamant; 2) tigani de sat sau de vatra, fosti clacasi la boieri in tot cursul evului mediu; 3) ungureni, veniti din Transilvania – si ei cu statut social de clacasi pe mosia boiereasca; 4) locuitori din catunul Lunca – si acestia clacasi pe mosia boiereasca; 5) locuitorii catunului Balabani – si acestia, in marea lor majoritate, clacasi, dupa cum arata situarea lor marginasa fata de centrul satului; 6) Boteni-Pamanteni, cu cei mai multi mosneni.
Luand in considerare datele oferite de statistica din 1932 cu privire la hotarul satului si la diferitele moduri de folosinta a pamantului, se observa cum la acea data ponderea o avea suprafata ocupata cu fanete (36% din suprafata satului).