Consideratii socio demografice

Din punctul de vedere al tipului de sat, desi Botenii se afla intr-o fundatura depresionara aproape circulara, el nu are o forma ingramadita, ci una rasfirata. Mai intai, va trebui sa luam in considerare insasi valea Argeselului, care, in vatra satului, isi mareste cu mult atractia in ceea ce priveste structura ceva mai adunata a caselor, prin formarea de lunci (ses) ce favorizeaza asezarea locuintelor.

S-ar putea spune ca nici o alta vale secundara a Argeselului, la Boteni, nu are o putere de atractie mai mare ca valea Gogorasca. La aceasta se adaugau si alte vai, desi cu o inraurire mai mica. Astfel, Valea Iuzii, Valea Mitulestilor, Valea Grecilor, in est, precum si Valea Bizului, Malacii, Bordeanu, in vest. Forma de relief care influenteaza cel mai puternic tipul de sat este panta domoala, plaiul inclinat incepand de la nivelul de 725 m spre baza, pana spre liniile cu cea mai mare panta, forma de relief ce gazduieste dinspre aval locuinte pana sus de tot.

Pe langa factorii aratati mai sus, ca determinare geofizica intervine o noua componenta pozitiva, “culmea”, ce avantajeaza la Boteni o “asezare de culme”, si anume catunul Balabani. Initial, nu a existat un plan dupa care sa se construiasca.Pentru modernizarea comunei s-ar impune cateva prioritati. Acestea sunt: efectuarea aductiunii apei pe canale speciale, inproportie adecvata noilor trasee de locuire, deci rezolvarea in prealabil a problemei alimentarii moderne cu apa potabila a satului. Adoua conditie, care ar avantaja dezvoltarea locuintelor, ar fi indiguirea raului Argesel, in portiunea ce afecteaza satul ca asezare. La cele doua conditii prealabile de dezvoltare a asezarii s-ar mai putea adauga asfaltarea drumurilor pe strazile paralele.In prezent, este asfaltat soseaua principala. Tot ca o realizare de seama pe linia ridicarii satului sub raport edilitar se numara, la loc de frunte, electrificarea comunei, inceputa inca din anul 1951, la care si-au adus contributia preotul Stanca Sisoe si primarul de atunci, Moise Ilinescu. In 1975 s-a aprobat o noua schita de sistematizare a comunei Boteni, potrivit careia satele Balabani si Muscel raman in afara vetrei satului. Tot astfel si o parte din Lunca, Ungureni, Vartop si Linie in intregime. Populatia din Boteni, la primele inceputuri, s-a limitat la cateva familii, care ulterior s-au tot inmultit, un aport insemnat aducandu-l cei veniti din afara fie prin casatorii (exogamie), fie prin adaugirea altora la populatia de bastina. Altfel nu s-ar putea explica unele nume de familie care arata cert o atare provenienta. Intre acestea, este de retinut familia Cojanu, al carei nume se refera la locuitorii veniti dinspre ses. Numele de familie Leau sugereaza o origine poloneza.

Exemplele acestea denota ca populatia din Boteni este formata din oameni de provenienta diversa, cel mai mare aport avandu-l locuitorii din Linie. Despre cresterea numarului de locuitori se poate vorbi abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cand vin in sat ungurenii, ce formeaza un catun aparte: Boetni-Ungureni, spre deosebire de Boteni-Pamanteni sau bastinasi.In noua forma administrativa (incluzand si satul Balalani), in anul 1912, in comuna Boteni locuiau 1069 barbati si 1167 femei, constituind 501 familii. In 1958, comuna Boteni avea 3002 locuitori stabili, dintre care 1486 barbati si 1516 femei. Din totalul populatiei ocupate, 152 de persoane (100 barbati si 52 femei) faceau naveta zilnic in alte localitati din judet. Ocrotirea sanatatii. Anterior medicinei stiintifice de azi, se practica medicina empirica, sub forma de leacuri si buruieni, descantece etc. Intre plantele de leac la care se recurgea cel mai des intrecut, in Boteni, se numara: napsoreii, cand omul esra bolnav de ciuma si de ranza; patlagina, de asemenea, era folosita ca o buruiana de leac. La dalac (antrax) era folosit lipanul. Nu mai vorbim de izma, care se intrebuinta “la orice” (boala). La fel ca izma, coada-soricelului era folosita la orice boala. In Boteni, reputatia unei bune cunoscatoare de buruieni de leac o avea, prin 1937, Chiva lui Sticloi, in varsta de 76 de ani, care sustinea ca “doftoriili” de la spitaln-ar fi bune “daloc”. Pe langa buruienile de leac, satenii, potrivit mentalitatii lor din acel timp, se mai incredeau si in descantece. Pentru descantece am vorbit prin anii 1924-1926, cu Leanta Oancii Dumitrescu (de 82 de ani), priceputa in astfel de practici. Un oarecare succes aveau tigancile, nu cele de vatra, nici rudaresele (care nu se dedau la astfel de practici), ci ursaresele, ce veneau de la Schitu Golesti, unde exista o asezare de ursari, ce se ocupau cu spoitul tingirilor, facutul pieptenilor; acestea dadeau cu ghiocul. Cat priveste medicina veterinara empirica, aceasta pare a fi si mai accentuata prin traditie decat medicina umana. In sat au existat intotdeauna “doftori” sau “doftoroaie” pentru oameni, dar si pentru animale. Astfel, recunoscut in sat pana la moarte a fost Toi al lui Neculae Chelcea. Pentru a prezenta medicina stiintifica va trebui sa ne referim – din lipsa de alte date – la conditiile de inceput, cand in anul 1906 se construieste dispensarul din Boteni, cand medicului i se atribuie locuinta proprie si infirmerie cu 12 paturi, pentru tratarea bolnavilor contagiosi. In revista Muscelul (1908, 2, 3-50) se anunta ca in acest timp se fac pregatiri pentru zidirea spitalului, locul fiind donat de Ecaterina Vladescu (“cocoana Titina”, cum era cunoscuta in sat), medic de judet fiind un anume dr. Rigani. Cladirea era igrasioasa, necorespunzator impartita, neluminata indeajuns, iar pe jos era ciment … Acest loc a adapostit dispensarul pana in 1941-1942, cand se construieste altul. In perioada vechiului local (1927) sunt tratati aici si tuberculosi. Desi au fost semnalate numeroase cazuri de pelagra, acestea totusi erau in descrestere. Populatia de la un timp a inceput sa consume si paine. Numai gusa n-a putut fi deplin eliminata pana in prezent. In domeniul medical un rol binefacator l-a avut doctorul Ovid Vladescu, ce si-a contopit viata cu profesia, activand si pe alte taramuri, nu numai in cel medical, pentru ridicarea nivelului satenilor la o constiinta de viata sanatoasa sub toate aspectele. Datorita sarguintei acestui medic, dr. Ovid Vladescu, epoca interbelica gaseste in Boteni un local adecvat – dotat cu cele necesare bunului mers al activitatii sanitare in sat. In anii ’60-’70 ai secolului trecut existau in Boteni un dispensar si o casa de nasteri. In acea perioada exista in sat o farmacie care functiona inca dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, care, impreuna cu dispensarul, asigura sanatatea unui numar de 3172 de locuitori ai comunei Boteni.

Din punctul de vedere al tipului de sat, desi Botenii se afla intr-o fundatura depresionara aproape circulara, el nu are o forma ingramadita, ci una rasfirata. Mai intai, va trebui sa luam in considerare insasi valea Argeselului, care, in vatra satului, isi mareste cu mult atractia in ceea ce priveste structura ceva mai adunata a caselor, prin formarea de lunci (ses) ce favorizeaza asezarea locuintelor. S-ar putea spune ca nici o alta vale secundara a Argeselului, la Boteni, nu are o putere de atractie mai mare ca valea Gogorasca. La aceasta se adaugau si alte vai, desi cu o inraurire mai mica. Astfel, Valea Iuzii, Valea Mitulestilor, Valea Grecilor, in est, precum si Valea Bizului, Malacii, Bordeanu, in vest. Forma de relief care influenteaza cel mai puternic tipul de sat este panta domoala, plaiul inclinat incepand de la nivelul de 725 m spre baza, pana spre liniile cu cea mai mare panta, forma de relief ce gazduieste dinspre aval locuinte pana sus de tot. Pe langa factorii aratati mai sus, ca determinare geofizica intervine o noua componenta pozitiva, “culmea”, ce avantajeaza la Boteni o “asezare de culme”, si anume catunul Balabani. Initial, nu a existat un plan dupa care sa se construiasca.Pentru modernizarea comunei s-ar impune cateva prioritati. Acestea sunt: efectuarea aductiunii apei pe canale speciale, inproportie adecvata noilor trasee de locuire, deci rezolvarea in prealabil a problemei alimentarii moderne cu apa potabila a satului. Adoua conditie, care ar avantaja dezvoltarea locuintelor, ar fi indiguirea raului Argesel, in portiunea ce afecteaza satul ca asezare. La cele doua conditii prealabile de dezvoltare a asezarii s-ar mai putea adauga asfaltarea drumurilor pe strazile paralele.In prezent, este asfaltat soseaua principala. Tot ca o realizare de seama pe linia ridicarii satului sub raport edilitar se numara, la loc de frunte, electrificarea comunei, inceputa inca din anul 1951, la care si-au adus contributia preotul Stanca Sisoe si primarul de atunci, Moise Ilinescu. In 1975 s-a aprobat o noua schita de sistematizare a comunei Boteni, potrivit careia satele Balabani si Muscel raman in afara vetrei satului. Tot astfel si o parte din Lunca, Ungureni, Vartop si Linie in intregime. Populatia din Boteni, la primele inceputuri, s-a limitat la cateva familii, care ulterior s-au tot inmultit, un aport insemnat aducandu-l cei veniti din afara fie prin casatorii (exogamie), fie prin adaugirea altora la populatia de bastina. Altfel nu s-ar putea explica unele nume de familie care arata cert o atare provenienta. Intre acestea, este de retinut familia Cojanu, al carei nume se refera la locuitorii veniti dinspre ses. Numele de familie Leau sugereaza o origine poloneza. Exemplele acestea denota ca populatia din Boteni este formata din oameni de provenienta diversa, cel mai mare aport avandu-l locuitorii din Linie. Despre cresterea numarului de locuitori se poate vorbi abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cand vin in sat ungurenii, ce formeaza un catun aparte: Boetni-Ungureni, spre deosebire de Boteni-Pamanteni sau bastinasi.In noua forma administrativa (incluzand si satul Balalani), in anul 1912, in comuna Boteni locuiau 1069 barbati si 1167 femei, constituind 501 familii. In 1958, comuna Boteni avea 3002 locuitori stabili, dintre care 1486 barbati si 1516 femei. Din totalul populatiei ocupate, 152 de persoane (100 barbati si 52 femei) faceau naveta zilnic in alte localitati din judet. Ocrotirea sanatatii. Anterior medicinei stiintifice de azi, se practica medicina empirica, sub forma de leacuri si buruieni, descantece etc. Intre plantele de leac la care se recurgea cel mai des intrecut, in Boteni, se numara: napsoreii, cand omul esra bolnav de ciuma si de ranza; patlagina, de asemenea, era folosita ca o buruiana de leac. La dalac (antrax) era folosit lipanul. Nu mai vorbim de izma, care se intrebuinta “la orice” (boala). La fel ca izma, coada-soricelului era folosita la orice boala. In Boteni, reputatia unei bune cunoscatoare de buruieni de leac o avea, prin 1937, Chiva lui Sticloi, in varsta de 76 de ani, care sustinea ca “doftoriili” de la spitaln-ar fi bune “daloc”. Pe langa buruienile de leac, satenii, potrivit mentalitatii lor din acel timp, se mai incredeau si in descantece. Pentru descantece am vorbit prin anii 1924-1926, cu Leanta Oancii Dumitrescu (de 82 de ani), priceputa in astfel de practici. Un oarecare succes aveau tigancile, nu cele de vatra, nici rudaresele (care nu se dedau la astfel de practici), ci ursaresele, ce veneau de la Schitu Golesti, unde exista o asezare de ursari, ce se ocupau cu spoitul tingirilor, facutul pieptenilor; acestea dadeau cu ghiocul. Cat priveste medicina veterinara empirica, aceasta pare a fi si mai accentuata prin traditie decat medicina umana. In sat au existat intotdeauna “doftori” sau “doftoroaie” pentru oameni, dar si pentru animale. Astfel, recunoscut in sat pana la moarte a fost Toi al lui Neculae Chelcea. Pentru a prezenta medicina stiintifica va trebui sa ne referim – din lipsa de alte date – la conditiile de inceput, cand in anul 1906 se construieste dispensarul din Boteni, cand medicului i se atribuie locuinta proprie si infirmerie cu 12 paturi, pentru tratarea bolnavilor contagiosi. In revista Muscelul (1908, 2, 3-50) se anunta ca in acest timp se fac pregatiri pentru zidirea spitalului, locul fiind donat de Ecaterina Vladescu (“cocoana Titina”, cum era cunoscuta in sat), medic de judet fiind un anume dr. Rigani. Cladirea era igrasioasa, necorespunzator impartita, neluminata indeajuns, iar pe jos era ciment … Acest loc a adapostit dispensarul pana in 1941-1942, cand se construieste altul. In perioada vechiului local (1927) sunt tratati aici si tuberculosi. Desi au fost semnalate numeroase cazuri de pelagra, acestea totusi erau in descrestere. Populatia de la un timp a inceput sa consume si paine. Numai gusa n-a putut fi deplin eliminata pana in prezent. In domeniul medical un rol binefacator l-a avut doctorul Ovid Vladescu, ce si-a contopit viata cu profesia, activand si pe alte taramuri, nu numai in cel medical, pentru ridicarea nivelului satenilor la o constiinta de viata sanatoasa sub toate aspectele. Datorita sarguintei acestui medic, dr. Ovid Vladescu, epoca interbelica gaseste in Boteni un local adecvat – dotat cu cele necesare bunului mers al activitatii sanitare in sat. In anii ’60-’70 ai secolului trecut existau in Boteni un dispensar si o casa de nasteri. In acea perioada exista in sat o farmacie care functiona inca dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, care, impreuna cu dispensarul, asigura sanatatea unui numar de 3172 de locuitori ai comunei Boteni.