Ion Chelcea

Ion Chelcea (n. 1902 – d. 1991) a fost un etnograf, sociolog folclorist şi muzeolog român, doctor în filosofie, întemeietor al Muzeului Etnografic al Moldovei (Iaşi), şef de secţie la Muzeului Satului din Bucureşti. Promotor al metodei mongrafice, Ion Chelcea a fost autorul unui număr impresionant de studii ştiinfice şi a contribuit la organizarea şi completarea fondurilor etnogarfice ale multor muzee din România. A fost unul dintre sociologii consideraţi incomozi, a căror operă a fost subestimată în perioada regimului comunist. Teoria sa despre fluxurile şi refluxurile etnice este apreciată de specialişti ca fiind o viziune etnopolitică “înalt reprezentativă”, alături de cea a lui Simion Mehedinţi, de exemplu (Bădescu, Ilie, Dungaciu, Dan, Ion Chelcea. În I. Bădescu şi M. Ungheanu (coord.). Enciclopedia valorilor reprimate (vol.I, pp. 478-486), Bucureşti, 2000). Lucrările sale sunt citate în acelaşi context cu alte nume de referinţă în sociologia românească, precum Sabin Manuilă, Anton Golopenţia, Ion Conea, Gh. I. Brătianu, Nicolae Iorga ş.a. (Ion Chelcea, Privire către noi înşine, ca popor, Piteşti, 2002). În opinia lui Paul H. Stahl, “Ion Chelcea face parte din generaţia de excepţie care, între cele două războaie mondiale, a adunat informaţii asupra vieţii sociale din România cea mare; autentici patrioţi care, cu adevărat, şi-au iubit ţara”.